Nobody is!

Votati micii si berea!

Se apropie alegerile europarlamentare, deja campania, mult prea tacuta si lasata doar in seama primarilor care au imbietat electoratul cu mici si bere, este pe ultimii 50 de metri.
Toata atmosfera aceasta din campanie ma face sa cred ca partidele nu sunt atat de ingrijorate de scorul obtinut sau de prezenta la vot, atat timp cat legitimitatea nu e un impediment iar listele si bagajele sunt deja stabilite pentru Bruxelles.
VA fi un bagaj consistent pentru sejurul de 5 ani de la Parlamentul European.
In Arges, doar liberali se zbat sa atraga voturi, sa explice ce va faceechipalor de liberali in PE. Social democratii nici nu se streseaza prea rau, tind spre un 40 % , mai ales ca la vot se vor prezenta tot pensionarii, aceeasi care hotaresc in lipsa de luciditate, viitorul nostru. Nu e vina lor, ei isi exercita un drept si o libertate de exprimare, vina este a celor care, sub emblema unei sile, nici macar nu ii intereseaza sa isi asume o decizie elecorala...e mai usor sa dam vina pe batrani...cand noi, cei tineri ne declaram scarbiti de clasa politica pe care o toleram cu o inconstienta criminala.
REzultatula legerilor va fia celasi ca intotdeauna, se stie de la bun inceput, poate ca daca mesajul liberal a juns unde trebuie vor fi cateva procente in plus pentru ei...in rest, vom vedea!

Ploaia

Azi a plouat foarte mult. asa ca, am stat in casa, am citit istoria presei si, mi-am facut timp sa incondeiez litere pe blog.
A fost o binecuvantare ploaia, mi-am reamintit de mine, de momentele cand stam in casa cu tatal meu si discutam despre problemele din politica, el liberal convins, si afara ploua incat se auzea ropotul pe casa ca si cum bombardamente mici s-ar reversa necontenit.
Sunt nostalgica atunci cand ploua...si din fericire week endul asta poate ploua oricat...nu trebuie sa merg la serviciu...o sa stau, si voi fine un winetoo al ploii de oras...
Va atasez alaturat si o melodie faina legata...de ploaie

Love

Am primit linkul de la Cristian din Iasi...;)

Doar in versuri e posibil

Stresul stresiunii

Astazi am fost foarte melanclica, am ascultat muzica in continuu. Nu stiu ce am avut exact, desi a fost soare si frumos afara, eu nu am iesit decat sa iau un Cola, pe care bineinteles l am epuizat pana la ora asta. Sunt stresata, de apropierea sesiunii foarte mult. Pe acorduri muzicale astazi am incercat sa citesc cate ceva, am reusit...greu, dar am reusit. Ma simteam asa obosita! Daca nu s-ar fi nimerit campania asta electorala in plina pregatire pentru sesiune, ar mai fi fost ceva, dar in conditiile astea, cred ca in loc de Cola, voi trece pe Vitamax intensiv..:))
Astazi, pe langa izbanda studiului, am mai realizat un lucru...trist...am realizat ca imbatranesc! Desi la cei aproape 22 de ani ai mei, arat ca o pustoaica,ete ac mi aumurit laudatorii, uneori am impresia ca sunt ca o babutza, istovita dupa o viata intreaga de mers la fabrica si crescut copii..>:))....Slava Domnului ca starea asta nu tine prea mult.
Dragi colegutzi, va urez mult spor la invatat pentru examene ....si...ne vedem in stresiune!

Imaginea tinerilor despre comunism

Oficial, comunismul a murit in anul 1989, acum aproape 20 de ani. Neoficial, traieste printre noi. In mod normal , multi s-ar intreba cum pot afirma asa ceva, Romania este acum o tara democratica, unde libertatea nu mai este ingradita, unde drepturile sunt respectate, cel putin pe hartie, unde votul este universal?
Prezenta dizertatie, pentru mine, o persoana care nu a trait in perioada comunisat, care nu a stiut ce inseamna sa se cumpere alimentele pe cartela sau ssa nu aiba voie sa se mearga la biserica, incerca sa raspunda la o singura intrebare, care este imaginea tinerilor despre comunism? Stiu ei ce a insemnat acesta realmente, care au fost avantajele say dezavantajele unui astfel de regim? Bineinteles ca aici nu voi expune doar propria parere ci si rezulatul unui mic sondaj realizat printre persoanele cu varsta pana in 25 de ani.
Pragtind aceasta lucrare, m-am lovit de foarte mulet intrebari, intrebari pe care pana acum nu mi le-am mai pus. Am realizat ca perioada comunista nu a fot reprezentata doar de regimul Ceausescu, am descoperit lucruri despre care nu invatasem la orele de istorie, pe care bunicul nu mi le-a povestit niciodata, si nu am putut sa nu ma intreb: oare cate ale mii de aspecte , adevaruri dure ascunde comunismul?
Cu toate acestea am raelizat, ca desi avem acces la o multitudine de surse, internet, carti, lucrari, totusi cumunismul ascunde tot mai multe, iar adevarata fata a sa nu ne av fi prezentata niciodata, ea a raams in memoria colectiva a acelor care au trait aceasta perioada neagra.
Cum am putea noi cei nascuti la sfarsitul comunismului sau in post comunism sa cladim un viitor daca nu cunoastem trecutul, daca informatiile nu ne sunt prezentate conform cu realitatea? Iata un aspect care ne demonstreaza ca in continuare comunismul se afla printre noi, cenzura , informatiile prefabricate, despre ceea ce a insemnat acest regim sunt o dovada clara, o dovada pe care marae majoritatea a tinerilor o observa, desprecare foarte multi mi-au vorbit. Comunismul traieste printre noi din cauza refuzului unora de a-l combate, de a-l demasca, de a-l prezenta in mod realist, de a recunoste ce a insemnat el.
Tinerii se lovesc foarte mult de nostalgici ai trecutului care afirma :Tot mai bine era pe vremuri!Aveai loc de munca, puteai merge in concedii, obtineai o locuinta, si alte altele! Acestia nu stiu insa nimic sau aproape nimic despre cimitirele in care erau ingropati detinutii politici. Comunismul, pe langa aspectele nostalgice a reprezentat si o adevarata teroare, teroare despre care insa nus espune nimic. Cine mai stie astazi-in afara de victime si familiile lor- despre temuta inchisoare Uranus din Bucuresti unde mii de romani nevinovati au fost batuti schingiuiti , torturati?Trecand pe acolo astazi vedem o parte a ansamblului Casei Poporului. Ce maret a fost comunismul, ce constructii a realizat...!!! La temelia acestor constructii, realizari comuniste, au stat de fiecare data oceane de sange, lacrimi si suferinta! Putini din tinerii de astazi stiu de Malmaison, celebra inchisoare bucuresteana sau de inchisoarea Suceava, locul unde a inceput diabolica ''reeducare''. Stim doar ceea ce nne spun manualele de istorie . Spre exemplu , iata ce se specifica intr-un manual: '' :La Pitesti s- a folosit intre 1948-1952 exprimentul numit ''reeducare'', ce consta in aplicarea de torturi fizice continue insotite de presiuni psihologice , in urma carora individul era obligat sa cedeze si sa devina complice al calailor''. Care erau torturile fizice si psihologice? De ce nu se vorbeste despre gropile comune descoperite dupa 1989, in care zaceau osemintele romanilor? Cati au murit in realitate? Cine sunt cei care au murit? Cati dintre detinuti supravietuiesc astazi? Unde sunt cei care nu mai sunt? Si mai ales, de ce nu mai sunt, care care nu sunt? Raspunsul, atat cat il pot da eu, au fost ucisi de o doctrina ce a laut nastere in Rusia la inceputul secolului XX si care s-a extins treptat in sud-estul europeean.
Teroarea instaurata de comunisti , importata din URSS, se imparte in doua etape importante:prima etapa 1945-1965, avand ca scop lichidarea opozantilor, reali sau imaginari, iar cea de a doua, 1965-1989, care, spre deosebire de prima, s-a manifestat mai putin vizibil si mai mult insidios, prin monitorizarea populatiei dresate si continua ei intimidare. Securitatea, care nu a disparut nici astazi exercita un control permanent asupara populatiei prin interceptarea telefoanelor , verificarea corespondentei , cenzura, urmarirea asa zisilor suspecti, controlul masinilor de scris, expertizele grafologice, anchetarea celor cunoscuti pentru a obtinerea a fel si fel de dovezi , precum si prin alte forme de represiune, de la bataile din arestul Securitatii, pana la exterminarea fizica a detinutilor in inchisori. . Onisifor Ghibu afirma in ''Ziar de lagar-Caracal 1945'' ca ''Burghezii trebuie reeducati''.
Romania comunista devinaplina de astfel de centre in care se realiza ''magnifica'' ''reeducare'', adica de inchisori de exterminare in care se aplicau torturi malefice , aproape imposibil de acceptat in secolul XXI ca fiind concepute de mintea umana. Pentru ca vorbim de tineret, comunistii au sesizat ac cei tineri, care puteau contribui la progresul real al tarii, trebuie eliminati, controlati.
Ansamblul Marea Cusca a Iubitorilor de Tara,cunoscut sub numele de Gulagul Romanesc afost constituit din custi precum Suceava , cea in care a inceput reeducarea, Pitesti, unde a fost continuata, destinata studentilor, Aiud, intelectualilor, Targusor , elevilor, Gherla,muncitorilor si taranilor, Mislea , femeilor, Jilava sau Bastilia romaneasca, unde detinutii erau ziditi de vii, acestea fiind cele mai ingrozitoare.
Ce a adus experimentul Pitesti Roamniei?S- a anihilat vigurozitatea si vitalitatea spiritualitatii timnerilor . Se inabusa in fasa orice dorinta de evolutie, ci care ajungeau in ''concediu'' la Pitesti fiind acuzati ca au conspirat impotriva regimului.
"Imaginatia deliranta a lui Turcanu (N.R.: seful tortionarilor) se dezlantuia mai ales atunci când avea de-a face cu studenti care credeau în Dumnezeu si se straduiau sa nu se renege. Astfel, unii erau botezati" în fiecare dimineata: scufundati cu capul în hârdaul cu urina si materii fecale, în timp ce ceilalti în jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura pâna ce continutul facea bulbuci. Când detinutul recalcitrant era pe punctul de a se îneca, era scos, i se dadea un scurt ragaz sa respire, apoi era scufundat din nou. Unul dintre acesti „botezati" caruia i se aplicase sistematic tortura, ajunsese la un automatism care l-a tinut vreo doua luni de zile: mergea în fiecare dimineata si-si baga singur capul în hârdau, spre hazul reeducatorilor." - Virgil Ierunca, Fenomenul Pitesti.
Eugen Ţurcanu, iniţiatorul “reeducării prin tortură” de la Piteşti, activase în anii 1940-1941 în Frăţiile de Cruce legionare. După 1945, este student la Facultatea de Drept din Iaşi, unde se afirmă ca agitator comunist. În anul 1948 devine membru al Biroului Judeţean Iaşi, fiind trimis la Bucureşti să se specializeze în cariera diplomatică. Dar trecutul său legionar este “demascat”, ajungând în detenţie. Aici declară ca va face orice pentru a fi eliberat. “Fondează” experimentul Piteşti, însă până la urmă va fi scos “ţap” ispăşitor de către autorităţi. După alt proces în spiritul epocii, în nopatea de 17 spre 18 decembrie 1954 este executat în curtea închisoarii Jilava, alături de alţi 16 complici.

Jurnalul National
Ilarion Tiu 11.03. 2008
In iadul de la Pitesti victimele erau repartizate astfel:la munca silnica se aflau permanent 150 de studenti, chiar proaspat absolventi, la ultimul etaj, cei in depozit ai Serviciului Secret de Informatii, in general, oameni in varsta, care au detinut functii importante in trecut si nu fusesera condamnati, la parter, in camere comune, se aflau studentii condamnati la temnita grea, iar pe aripa T , cei condamnati la inchisoare corectionala. Victimele erau mai inati dezbracate si mai apoi torturate. Li se aplicau batai in cap pentru indobitocire , in fata, pentru desfigurare, nenumarate alte lovituri in spate . Batai salbatice, in urma carora victimele aveau talpile si mainile umflate, muschii negri si rupti, capul si fata desfigurate, organele interne zdrobite, sau erau tinuti in lanturi. In urma acestor educari prin care se trezea dragostea de tara , cimrntul devenea plinde sange, pe care detinutii il stergeau in timp ce sareau precum broasca sipe care nu trebuiau sa il atinga cu genunchii.
Iata mai jos cateva decalratii ale detinutilor, studenti pe atunci, ai inchisorii din Pitesti, dobandite prin amabilitatea Centrului Cultural Pitesti.
În ziua de 5 decembrie 1950, mă aflam în camera nr. 3 subsol. După masa de prânz s-a deschis uşa şi şi-a făcut apariţia în cameră vestitul torţionar Ţurcanu. La început a încercat să ne convingă că partidul s-a gândit să ne redea societăţii, că şi-a arătat bunăvoinţa faţă de noi când ne-a îmbunătăţit mâncarea, dându-ne chiar crenvurşti, iar noi la rândul nostru trebuie să dovedim că dorim acest lucru, să ne rupem de trecut şi să începem să ne reeducăm, să dovedim prin fapte aceasta, pentru că numai aşa ne vom bucura de tot sprijinul partidului şi al administraţiei. Apoi a chemat pe câţiva, discutând cu ei în şoaptă, în final ne-a întrebat care este părerea noastră şi cine acceptă această reeducare. Neprimind nici un răspuns la întrebarea pusă (mulţi întorcându-i spatele), a plecat nervos, spunând că va reveni mai târziu pentru a vedea dacă acceptă cineva. La puţin timp de la plecarea lui Ţurcanu am fost scoşi la WC pentru golirea tinetelor; am fost încuiaţi în WC (ca niciodată) şi uitaţi acolo. A fost necesar să batem în uşă şi să strigăm să ni se descuie. Ceva mai târziu s-a deschis uşa şi am putut merge în cameră. Nu ne aşezaserăm bine la locurile noastre când a apărut din nou Ţurcanu, întrebându-ne dacă acceptăm reeducarea. Cum şi de această dată nimeni nu 1-a ascultat, dimpotrivă mulţi încercând să înfiripeze alte discuţii, ne-am trezit deodată într-un zgomot infernal, cauzat de un adevărat măcel, pe care nu-1 înţelegeam. Fiind în acel moment cu spatele spre Ţurcanu, nu am auzit când a dat ordinul «pe ei!»Nu-mi dădeam seama cine loveşte, căutam să-mi protejez faţa şi să înţeleg ce se petrece. Cei mai buni prieteni se loveau sau se călcau în picioare. Nu ştiam care este victima şi care este agresorul. Nu ştiai pe cine să ajuţi. Ne-am comportat ca şi cum am fi fost drogaţi. Fiecare nereeducat s-a trezit în spate cu câte un reeducat care l-a lovit pe neaşteptate şi cu o brutalitate greu de imaginat. Prezenţa lui Ţurcanu în mijlocul lor îi făcea să fie de o cruzime ieşită din comun.
Neculai Popa
I-am determinat pe deţinuţii din camerele unde am condus acţiunea ca să mi se subordoneze şi să-şi facă demascarea prin următoarele metode: prin violenţă – prin bătaie –, prin izolări, adică neavând voie să ia contact cu alţi deţinuţi, prin poziţii chinuitoare (...) Acea bătaie a fost aplicată de următorii: subsemnatul, Tăuţan Gh., Griga Ion, Bâgu Gh., Sofronie C-tin, Negrilă Viorel, Gebac Leonard, Toldişan Vasile, Ştefănescu Grigore, Samson Ion, Prisecaru Adrian, Sobolevschi Maximilian, Pătrăşcanu Nutti, Andronache Vasile, Puşcaşu Vasile, Petrică Ion, Oprea Gh., Roşca Gh., Popa Alexandru, Mărtinuş Alexandru, Coifan Virgil, Codrea Vichente, Constantinescu Emil, Leonida Titus, Bordeianu Virgil, Pop Cornel, Idris Abdul Ferid, Măruţă Gh., Stratulat Mihai, Mătase Gh., Caziuc Gh., Gorbatei Gh., Străchinaru C-tin, Davidescu Ştefan, Holdevici Viaceslav, Iliescu Mihai, Juberian C-tin, Feneşan Mircea, Ludu Alex Sever, Stănescu Tudor, Suciu Silviu, Glodeanu Inocenţiu, Munteanu Eugen şi alţii...
Eugen Ţurcanu (1954, interogatoriu )
Mi-au zdrobit coastele, plămânii, ficatul, jucau încălţaţi pe oasele mele, pe rinichii mei. După prima tură de câteva ore, Ţurcanu mi-a zis: «Cât Dumnezeul mă-tii vrei să mai stau eu în puşcărie din cauza ta, mă? Ori îţi faci demascarea, ori, dacă nu, te duci îngeraş, după alţii de-alde tine» Şi a început a doua tură. Am leşinat.
Eugen Marinescu
Ţurcanu îşi pregăteşte alocuţiunea prin care ne aduce la cunoştinţă care ne va fi soarta în urma acestei acţiuni de „reeducare”, prin care regimul ne oferă posibilitatea să fim redaţi societăţii ca cetăţeni onorabili şi cinstiţi sau, dacă nu acceptăm, va trebui să ne împăcăm cu gândul morţii. Se plimba cu paşi mari prin faţa noastră şi încerca să ne convingă de bunăvoinţa şi de grija părintească pe care regimul o avea pentru noi:– Vi se dă posibilitatea să vă recâştigaţi libertatea, poate chiar mai devreme decât vă aşteptaţi. Dar nu aşa cum vă închipuiţi voi, că or să vină americanii să vă scape; cine-i aşteaptă pe americani, o să aştepte mult şi bine (aici avea perfectă dreptate!). Regimul nostru de democraţie populară vă dă această şansă. Nimenea nu vrea să vă distrugeţi tinereţea prin puşcării, dar va trebui să daţi dovadă de cinste, de corectitudine, să demonstraţi că regretaţi faptele antisociale pe care le-aţi săvârşit şi să vă încadraţi cu sinceritate în noua ordine socială care s-a instaurat în ţara noastră. Vi se cere să vă faceţi autodemascarea totală a tuturor faptelor pe care le-aţi săvârşit şi ale reacţionarilor care vor să submineze regimul. Dacă veţi fi sinceri şi veţi da pe faţă toate uneltirile de care v-aţi făcut vinovaţi şi le regretaţi, regimul ştie să fie generos cu voi. Astăzi omenirea se îndreaptă spre comunism, care va transforma toate mentalităţile învechite şi va instaura o nouă societate, bazată pe dreptate, pe egalitate şi pe libertate (o vedem şi azi cum arată!). Cine vrea să trăiască şi să vadă iar soarele libertăţii, să se supună, cine nu vrea să-şi schimbe atitudinea faţă de regimul nostru să ştie că va muri, poate chiar aici...
Justin Ştefan Pavel
Asadar, exemple concrete ar trebui sa ne arate cat de dur a fost egimul comunist si ce a insemant acesta pentru tineri, si ce ar trebui sa insemne pentru tinerii de azi.
Sa trecem de cealalta parte a baricadei, am observat ca multi tineri regreta comunismul bazandu-se pe ceea ce au vazut prin ochii parintilor si bunicilor. Aspectule ste ingrijorator intrcat, acestia nu stiu sa faca diferenta dintre dictatura si democratie, si faptul ca tot ceea ce oferea regimul de dinainte de 1989 era o forma de control , de supunere. Din pacate, nici astazi nu se cunoaste adevarul despre comunism , asa ca , in situati Romaniei secolului XXI, multi tineri au o iamgine gresita despre comunism.
Inchei aceasta lucrare cu concluzia, tinerii nu cunosc adevarul despre comunism, iar imaginea falsa despre ce a fost ii face sa isi doreasca intoarcerea acelei politici. Sunt si tineri care constientizeaza toate aceste aspecte, insa ponderea acestora este cu mult redusa fata de mareamajoritatea a nostalgicilor unei vieti pe care nu au trait-o si despre care nu stiu nimic. Aceasta este forma prin care comunismul paote reveni, ignoranta tinerilor.